Mărţişorul este un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care apare în tradiţia românilor şi a unor populaţii învecinate. Femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.[1]
Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
FLOARE ALBASTRA(M.E)
� Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.
In zadar râuri de soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile asire
Si întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare �
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
� Hai în codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
In prapastia mareata.
Acolo-n ochi de padure,
Lânga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.
Avalansa informationala la care suntem supusi in aceste timpuri in care nici un loc de pe pamant nu e prea departe si nici un secret nu poate fi cu adevarat ascuns ne face sa fim ca un copil pofticios intr-un magazin cu dulciuri.
Traim intr-o continua fantezie, identificandu-ne cu informatii furnizate de mass-media, necunoscuti, cunoscuti, prieteni, ... fara a face o selectie a tuturor acestor informatii prin prisma celor trei teste socratice:
1. cel al Adevarului,
2. cel al Binelui, si
3. cel al Folosintei.
Oare cate informatii cu care venim in contact de-a lungul unei singure zile ar putea sa treaca acest test?
Esti ceea ce gandesti!
